Coboară până în subsolul, în beciul,
În atomul subsolului, al beciului
omului.
Acolo se încolăcește ca un șarpe
Crește ca o iederă a întunericului
peste etajele superioare ale casei ce este
omul.
La sfârșit rămâne doar pielea șarpelui.
Iar omul, în virtutea nevoii
o pune pe el
cautând adăpost de flăcările și urletul asurzitor al bombelor singurătății
Croindu-și apoi încet drum
înapoi
spre inima singulară distopică
a turmei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu