Ce vremuri erau,
Când jucându-te de-a Robin Hood
luai cu mâinile goale din bogăția primăverii
Să altoiești troienele de zăpadă cu
bucuria renașterii speranței!
Câteodată răsărea un ghiocel
în urma pașilor noștri
Rătăcit printre locotenenți-coloneii armatei
oamenilor de zăpadă.
Dar de cele mai multe ori
apăreau doar câmpii
galbene
cu maci răzleți
ieșiți la promenadă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu