Roma

Mă dezbrac de tine 

cum Roma se dezbracă de ultimul împărat,

sau cum bulevardele largi 

ale capitalelor cu jumătate de normă 

se dezbracă de aerul boem

înainte de a intra cu moda

în pat.

Cărarea

Mă dezbrac de tine 

cum brazdele de lumină 

se dezbracă de pământul înserării,

sau cum

pasul aventurierului se dezbracă 

intempestiv 

de bătătorirea cărării.

Pasiv-agresivă

Mă dezbrac de tine

cum un cui se dezbracă de lovitura de ciocan

sau de gaura care i-a devenit mamă 

adoptivă,

sau cum de aerul claustrofob 

din plămânul Calului Troian

se dezbracă victoria 

pasiv-agresivă.

Zarathustra

Mă dezbrac de tine 

cum de plăcile tectonice se dezbracă 

frisonul adâncului,

sau cum Zarathustra lui Nietzsche

se dezbracă 

de hainele memoriei

rămase mici. 

Botul calului

Mă dezbrac de tine

cum de fântână 

își dezbracă botul calului însetarea,

sau cum degetele unei mâini 

își dezbracă înaintea rugăciunii 

apucarea.

Mantra

Mă dezbrac de tine

cum călugărul se dezbracă

la culcare de mantra,

sau cum dealurile vieții 

își dezbracă de jungla tristeții 

panta.

Fjord

Mă dezbrac de tine

cum Steaua Polară 

se dezbracă de aura

emisferei de nord,

sau cum strălucitoarele vapoare

ale cerului

se dezbracă de al nemărginirii 

fjord.

Fără rană

Mă dezbrac de tine 

cum vechii zei

se dezbracă de idolii din alamă,

sau cum gândul ucigaș 

se dezbracă de cuțitul

rămas fără rană.

Năvoade

Mă dezbrac de tine

cum serile peloponeze

se dezbracă de cicade,

sau cum plajele apelor cristaline 

își dezbracă caracatițele

de năvoade.

Gusturi obediente

Mă dezbrac de tine

cum oceanul se dezbracă de continente 

sau cum uscatul din cerul gurii 

se dezbracă 

de gusturile obediente.

Elipse

Mă dezbrac de tine

cum adâncul apelor

se dezbracă de îmbrățișarea luminii,

sau cum elipsele anului 

își dezbracă de pâinea universului,

caninii.

Cuțitul în apă

Mă dezbrac de tine 

cum lupul se dezbracă 

de căldura blănii de oaie, 

sau cum cuțitul se dezbracă de lama 

ce crestează unghiuri noi

picăturilor de ploaie.

Cireș japonez

Mă dezbrac de tine 

cum norii de zahăr ars 

se dezbracă de obrazul cerului peloponez,

sau cum albinele 

se dezbracă de zbor 

în sărutul adierii

florilor de cireș japonez.

Poetul

Mă dezbrac de tine

precum poetul se dezbracă 

de zbaterea lumii,

sau precum artistul

ce aruncă în șanțul universului 

puloverul ros de molii

al inspirației

se dezbracă 

de toate culorile comune.

Planete

Mă dezbrac de tine 

cum sfera se dezbracă

pe jumătate de planete,

sau cum întreg spațiul cosmic

se descalță în pragul casei

de sunete.

Cutremurul de suprafață

Mă dezbrac de tine 

precum pământul adânc 

se dezbracă 

de cutremurul de suprafață,

sau precum cei ce nu ajung

prea departe

se dezbracă de trezirea 

de dimineață.

Suspendate

Mă dezbrac de tine 

cum amprentele se dezbracă 

de identitate,

sau cum momentele dezbrăcate 

de cimentul universului

rămân între lumi 

suspendate.

Cerbii

Mă dezbrac de tine

cum verdele se dezbracă 

în înserarea anului 

de firele ierbii,

sau cum își lasă 

în groapa primăverii,

coarnele, cerbii.

Speranța

Speranța moare ultima.

Mai întâi mor anotimpurile,

prin contopire;

apoi mor culorile

începând cu verde 

și terminând cu roșul macilor

și al coridei.

La sfârșit, chiar înaintea 

speranței,

mor puii de cuc

din pricina singurătății.

Șir

M-am scufundat direct la fund

ca și cum aș fi avut de gât 

toate pietrele de mormânt

al lungului șir de dinainte.

Te iau cu mine

Te iau cu mine, 

te cobor 

și te ridic

din nori, din noroi,

din lianele junglei,

din șanțuri inundate

cu lacrimi încercănate 

ale ochilor îmbrăcați 

în îngenuncherea 

nerostitelor rugi, 

Din asfalturi 

proaspăt turnate,

din gânduri străine 

strivite

sub greutatea 

propriului nume

de care oricât 

de multe picioare ai avea,

nu poți să fugi.

Te aduc cu mine

peste tot

în lume,

te scot în oraș

și din oraș afară,

te duc din casă conspirativă 

în casa lacustră

în derivă 

pe lacul peste care dracul

și-a ridicat punți;

Din casa gândurilor

în casa uitării, 

trecându-te 

prin toate camerele

fără de ferestre,

mobilate cu amintiri

și statuete ale cuvintelor 

prinse în cimentul 

turnat peste pașii lui ieri,

până am să mă îngraș

cu tine 

sau

până te hotărăști 

să eliberezi 

din nisipurile închipuirii 

stâlpii luminii

ținuți 

la piept

prizonieri.

Pasăre

Fiecare pasăre pe limba ei piere,

sau cum să-ți lași dușmanilor 

cu limbă de moarte

averea.

La capul răbdării

Am ajuns la capătul răbdării.

Am găsit doar praf

și oasele 

predecesorilor mei.

Toți s-au ajuns 

și nimeni 

nu s-a mai întors 

niciodată.

Căldura

Între noi,

căldura 

a devenit o barieră naturală.

Precum munții Carpați 

erau pentru hoardele mongole,

așa este pentru noi, acum, 

canapeaua 

pe care o ocupăm 

tăcut,

din părțile laterale.

Lebădă neagră

Uneori mă arunc adânc în vise,

ca un scufundător de adâncime,

întorcându-mă cu perle rare

pe care le înșiruiesc

pe ața cuvintelor

pentru a le așeza apoi

la baza gâtului tău lung

de lebădă neagră 

a luminii.

Ca trestia

Îndoaie-te ca trestia 

şi vântul nu te va rupe,

sau dacă capul plecat este totuși 

atins de buzele nesătule 

ale sabiei,

lasă-te și mai jos,

pe unde se strecoară

vuietul lumii

sau trage curentul. 

Caii sălbatici

Caii sălbatici n-au cum să fie simpatici,

zice o veche zicală 

din pură invidie 

scornită de caii lăsați de căruță.

​Lucrând cu inteligențele artificiale

ale lumii rurale,

aceștia 

pun frâu liber bârfei 

și libertății zăbală.

De șase

Am stat de șase 

la porțile adevărului

până ce iadul înghețase, 

mult după ce sfertul academic

trecuse 

de partea nevăzută a lunii.

Prost să fii

Prost să fii, noroc să ai, 

sau cum s-o scoți la liman

când toate corăbiile

ți-au fost deja scufundate.

Groapa cu furnici

Hai la groapa cu furnici

Ba-i aici ba nu-i aici!

Nu e! 

Va spun că nu e!

După o viață 

dedicată cercetării fenomenului,

cu două diplome,

un doctorat 

și câteva masterate,

Încununate cu mii de ore pe teren 

săpând la pont prin toate 

formele de relief 

și-n jumate din teatrele

de război ale lumii,

Singura groapă cu furnici 

fu niciodată găsită.

Tăcerea

Tăcerea e de aur,

deși ar putea la fel de bine fi

și de granit sau de diamante.

Ori de suflet ajuns decrepit 

alunecat în prăpastia 

zbaterilor irelevante.

Comoară

Pe cine nu lași să moară, 

nu te lasă să trăiești.

Sau daca vrei musai o comoară,

ai grijă cum o prețuiești.