Duplicitar.
Cu poarta între-închisă
Cu fața către perete
se postulează în întreaga-i fățărnicie noul țar.
Cuțitul în apă
Îneacă rana ce se va adânci
în vârtejul uitării colective
de sine.
Arde accelerat și sigur
încă o etapă
În care hăul ia locul pas cu pas
Speranțelor din ce în ce mai puține.
Am putea gândi că alfabetul a fost inventat
În așteptarea venirii pe lume a disimulării.
Deși întâlnirea zilei de azi cu ziua lui mâine nu a fost poate lăsată
La totala voie a întâmplării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu