În vacarmul uitării
conștiinței de sine
ne retragem mâinile în sincron
De fiecare parte a zidului toamnei,
Pe marea liniștii dinaintea furtunii
vocea calmă a discordiei
stă să răstoarne
Piedestalul comuniunii dintre omenie și om.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu