La adăpostul a patruzeci de veri si toamne
Adierea timpului ne adoarme
temerile mai greu,
Ne-au îmbătrânit oasele
Dar dansăm în continuare pe ringul ideei
că suntem încă tineri
în nucleu.
Știm mai bine că furtunile sunt trecătoare
Iar frunzele cresc peste iarnă la loc
Sperăm ca lungile zile luminoase cu soare
Să ne reveleze calea de mijloc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu