vineri, 29 noiembrie 2024

Alegători

Boții cu roțile lor fac lumea (virtuală) să se învârtă.

Orizontal.

Stăm drepți triumfători târându-ne (la rându-ne) pe burtă.


miercuri, 27 noiembrie 2024

Cântec

În vacarmul uitării 

conștiinței de sine

ne retragem mâinile în sincron

De fiecare parte a zidului toamnei,

Pe marea liniștii dinaintea furtunii 

vocea calmă a discordiei 

stă să răstoarne

Piedestalul comuniunii dintre omenie și om.


duminică, 24 noiembrie 2024

Gând

La umbra adevărului

se adună vreascurile cele mai groase.

În timp ce a abatorului

sumbră ușă 

se deschide în sens unic

Trecutul doar înăuntru să lase.


duminică, 17 noiembrie 2024

Dedicată

La adăpostul a patruzeci de veri si toamne

Adierea timpului ne adoarme 

temerile mai greu,

Ne-au îmbătrânit oasele

Dar dansăm în continuare pe ringul ideei

că suntem încă tineri

în nucleu.


Știm mai bine că furtunile sunt trecătoare 

Iar frunzele cresc peste iarnă la loc

Sperăm ca lungile zile luminoase cu soare 

Să ne reveleze calea de mijloc. 


miercuri, 13 noiembrie 2024

Nimic

Nimic nu e sigur. Nu, nu...

Nici măcar vastul nu mai e ce a fost,

Universul prinde contur precoce-

înainte de vreme.

Cerul își pierde albastrul,

profunzimea și vocea 

În fața needucatelor încă poeme.


Nici eu nu sunt.

Ah, mă târăsc. Mă târăsc

ca un șarpe, un vierme,

Ca pleava dintre păstăile zilelor monotone

Nefiresc germinând sub solul spiritual înzăpezit 

prea devreme.


Nimic nu e sigur, nu, nu...

Nu exist decât un pic, pe dinafară,

Ca eșuată încercare exist a lui doi

de a se trage îndoielnic 

din prima oară.


miercuri, 6 noiembrie 2024

O nouă filă


Duplicitar.

Cu poarta între-închisă 

Cu fața către perete 

se postulează în întreaga-i fățărnicie noul țar.


Cuțitul în apă 

Îneacă rana ce se va adânci 

în vârtejul uitării colective

de sine.

Arde accelerat și sigur

încă o etapă 

În care hăul ia locul pas cu pas

Speranțelor din ce în ce mai puține.


Am putea gândi că alfabetul a fost inventat

În așteptarea venirii pe lume a disimulării.

Deși întâlnirea zilei de azi cu ziua lui mâine nu a fost poate lăsată 

La totala voie a întâmplării.