în formele geometrice ale minții
duc zgomotul existenței
dincolo de urechile
cotidianului.
Asfaltul își deschide
brațele africane
invitându-ne în casa lui
cu ferestre infinite
Și așezându-ne la masa
unde soarele
și aripile nopții stau deopotrivă,
ne oferă drum liber
spre
orele dilatate
împotmolite între grabă
și lumină.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu