ce cu gandul imi ajung pana la cer si dincolo, la stele-
Formand un fel de inimaginabila imbinare
intre goalele talpi ale lui Apollo
si dulcele-amarui pamant de sub ele.
Imi este frig la privire,
la intalnirea degetelor cu campul vizual
acolo unde globul ocular
cu luminata materie se intersecteaza.
La prea multa vedere, la orbire
imi este frig
si din nefiresc propriul cuvant mi-l oblig
sa moara- si in metafore ingropat-
din propriul mormant sa renasca liric ca Lazar.
Imi este frig la ganduri cu totul,
acele ganduri ce calatoresc mai repede ca orice
ajungand in clipite pana in galaxia vecina,
La cautat de inspiratie pentru sarituri alegorice
necesare
pentru a putea depasi inrobitoarea rutina.
Este soare, este soare si cald
dar imi ingheata pasii peste asfaltul fierbinte
Va fi mereu peste aripile mele iarna-
o iarna in care perpetuu sa-mi scald
imaginarul si neverosimilul zbor inainte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu