Caut de ceva vreme o usa
prin care scurtii pasi ai mintii-mi prea obosite
sa incerce sa ma strecoare-
Ca pe un ursulet de plus
in bratele unui copil intr-o zi de primavara inselatoare.
Este dintr-o data prea multa lumina seara
si prea intuneric dimineata.
Ma dor ochii cand nu trebuie sa ma doara
lasandu-mi pupilele dilatate ermetic
pe intreaga suprafata.
Uit uneori ca traiesc si uit numele zilelor
pentru ca toate sunt la fel
cu acelasi numar de intamplari, acelasi aer si ore,
Si as putea sa ma insel
dar pare ca cel mai bine forma acestora o gandesc
in substraturi cuneiforme sonore.
Am ajuns departe si ne-am plictisit
ne urmarim pasii inapoi
cu o siguranta predefinita
prin zapada proaspata ninsa.
Ne amintim sporadic ca am trait
si ca in vreme de pace dar mai ales de razboi
o silaba a spiritului ranita
nu este totuna cu una invinsa.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu