Eram amandoi imbracati in dislocate secunde, in aventura.
Cutezatori. Iar tu erai atat de frumoasa
Urcand inspre nori treptele libertatii si in mare masura
ale mintii trepte spre Lhasa.
Eram, imi amintesc. Lungi, ampli, fara de inceputuri
tinand drumul spre nord inspre inzapezitele piscuri,
Larve efemere eram in calatoria de a deveni fluturi
intr-o lume in care doar stagnatul poate fi castigat fara riscuri.
Stateam poate pe loc si totul in jur se misca invers
sau paseam spre punti albastre si universul ramanea treptat inapoi
Deveneam neuroni morti ai unui gand sters
din cartea mintilor noastre
tesuta peste circumvolutiuni la razboi.
Eram imbracati in sunete, in alungite
aproape contorsionate vocale
ce protejeaza pasii gandirii in drumul lor catre necunoscut.
Sa atate focul ideilor definitorii- menite
si varfurilor ale caror poteci verticale
sa le faca imposibila urcarea dinspre prezent spre trecut.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu