la multi ani cu pupici, cu copaci infloriti
si litere cazute-n paginile unui an spiritual par
Cu color run imaginar
si varfuri inzapezite de Dolomiti.
la multi ani cu hogs and kisses
cu purcelusi si albastrele
cu mr. me si tine mrs.
cu pline luni si mii de stele.
la multi ani
la multe zile
cu muzica si dans de Thriller
multi pasi trecuti,
multi pasi ramasi
montani, urbani, persani
agili si
sud-americani.
luni, 23 aprilie 2018
vineri, 20 aprilie 2018
idee
Atunci cand carnea cuvintelor
se aliniaza perfect cu scheletul foilor goale
iar prin venele literelor
va curge proaspatul sange al intelesurilor indepartate,
atunci putem parasi cu totii inchisoarea oglinzii
cand printr-o singura smucitura de glezna
vom hrani infinite noi posibilitati
ale pasilor mintii
de a batatori ale universului inca nematerializate poteci
formate din nealocate amintiri
si absenta luminii.
se aliniaza perfect cu scheletul foilor goale
iar prin venele literelor
va curge proaspatul sange al intelesurilor indepartate,
atunci putem parasi cu totii inchisoarea oglinzii
cand printr-o singura smucitura de glezna
vom hrani infinite noi posibilitati
ale pasilor mintii
de a batatori ale universului inca nematerializate poteci
formate din nealocate amintiri
si absenta luminii.
miercuri, 18 aprilie 2018
umbra
avem la miazazi o liniste stinghera
la care buzele viitorului spera.
iar la rasarit aripile ingerilor cazuti
fertilizeaza urechile celor muti.
totul e asteptare,
totul e asteptare.
cand nimic nu este ce pare
si totul este nimic.
ceea ce ne uneste este
sinonim cu ce poate sa ne separe
iar inamicul cu capete de serafim sute
si branhii de peste
este locatarul secundei trecute,
fostul amic.
la care buzele viitorului spera.
iar la rasarit aripile ingerilor cazuti
fertilizeaza urechile celor muti.
totul e asteptare,
totul e asteptare.
cand nimic nu este ce pare
si totul este nimic.
ceea ce ne uneste este
sinonim cu ce poate sa ne separe
iar inamicul cu capete de serafim sute
si branhii de peste
este locatarul secundei trecute,
fostul amic.
marți, 17 aprilie 2018
haine
Eram amandoi imbracati in dislocate secunde, in aventura.
Cutezatori. Iar tu erai atat de frumoasa
Urcand inspre nori treptele libertatii si in mare masura
ale mintii trepte spre Lhasa.
Eram, imi amintesc. Lungi, ampli, fara de inceputuri
tinand drumul spre nord inspre inzapezitele piscuri,
Larve efemere eram in calatoria de a deveni fluturi
intr-o lume in care doar stagnatul poate fi castigat fara riscuri.
Stateam poate pe loc si totul in jur se misca invers
sau paseam spre punti albastre si universul ramanea treptat inapoi
Deveneam neuroni morti ai unui gand sters
din cartea mintilor noastre
tesuta peste circumvolutiuni la razboi.
Eram imbracati in sunete, in alungite
aproape contorsionate vocale
ce protejeaza pasii gandirii in drumul lor catre necunoscut.
Sa atate focul ideilor definitorii- menite
si varfurilor ale caror poteci verticale
sa le faca imposibila urcarea dinspre prezent spre trecut.
Cutezatori. Iar tu erai atat de frumoasa
Urcand inspre nori treptele libertatii si in mare masura
ale mintii trepte spre Lhasa.
Eram, imi amintesc. Lungi, ampli, fara de inceputuri
tinand drumul spre nord inspre inzapezitele piscuri,
Larve efemere eram in calatoria de a deveni fluturi
intr-o lume in care doar stagnatul poate fi castigat fara riscuri.
Stateam poate pe loc si totul in jur se misca invers
sau paseam spre punti albastre si universul ramanea treptat inapoi
Deveneam neuroni morti ai unui gand sters
din cartea mintilor noastre
tesuta peste circumvolutiuni la razboi.
Eram imbracati in sunete, in alungite
aproape contorsionate vocale
ce protejeaza pasii gandirii in drumul lor catre necunoscut.
Sa atate focul ideilor definitorii- menite
si varfurilor ale caror poteci verticale
sa le faca imposibila urcarea dinspre prezent spre trecut.
joi, 12 aprilie 2018
forme
Nu vreau decat suav fonetic sa ma atingi
impartind acelasi vis in exces
in care dansam pe muzica orelor si a ierbii-
Intr-un lung cadru ce ar putea fi foarte bine desprins
dintr-un neinteles film semnat Lynch
in care absentele formelor isi aleg orbii.
miercuri, 11 aprilie 2018
stare
Imi este frig la aripile imaginare
ce cu gandul imi ajung pana la cer si dincolo, la stele-
Formand un fel de inimaginabila imbinare
intre goalele talpi ale lui Apollo
si dulcele-amarui pamant de sub ele.
Imi este frig la privire,
la intalnirea degetelor cu campul vizual
acolo unde globul ocular
cu luminata materie se intersecteaza.
La prea multa vedere, la orbire
imi este frig
si din nefiresc propriul cuvant mi-l oblig
sa moara- si in metafore ingropat-
din propriul mormant sa renasca liric ca Lazar.
Imi este frig la ganduri cu totul,
acele ganduri ce calatoresc mai repede ca orice
ajungand in clipite pana in galaxia vecina,
La cautat de inspiratie pentru sarituri alegorice
necesare
pentru a putea depasi inrobitoarea rutina.
Este soare, este soare si cald
dar imi ingheata pasii peste asfaltul fierbinte
Va fi mereu peste aripile mele iarna-
o iarna in care perpetuu sa-mi scald
imaginarul si neverosimilul zbor inainte.
miercuri, 4 aprilie 2018
Cautare
Caut de ceva vreme o usa
prin care scurtii pasi ai mintii-mi prea obosite
sa incerce sa ma strecoare-
Ca pe un ursulet de plus
in bratele unui copil intr-o zi de primavara inselatoare.
Este dintr-o data prea multa lumina seara
si prea intuneric dimineata.
Ma dor ochii cand nu trebuie sa ma doara
lasandu-mi pupilele dilatate ermetic
pe intreaga suprafata.
Uit uneori ca traiesc si uit numele zilelor
pentru ca toate sunt la fel
cu acelasi numar de intamplari, acelasi aer si ore,
Si as putea sa ma insel
dar pare ca cel mai bine forma acestora o gandesc
in substraturi cuneiforme sonore.
Am ajuns departe si ne-am plictisit
ne urmarim pasii inapoi
cu o siguranta predefinita
prin zapada proaspata ninsa.
Ne amintim sporadic ca am trait
si ca in vreme de pace dar mai ales de razboi
o silaba a spiritului ranita
nu este totuna cu una invinsa.
prin care scurtii pasi ai mintii-mi prea obosite
sa incerce sa ma strecoare-
Ca pe un ursulet de plus
in bratele unui copil intr-o zi de primavara inselatoare.
Este dintr-o data prea multa lumina seara
si prea intuneric dimineata.
Ma dor ochii cand nu trebuie sa ma doara
lasandu-mi pupilele dilatate ermetic
pe intreaga suprafata.
Uit uneori ca traiesc si uit numele zilelor
pentru ca toate sunt la fel
cu acelasi numar de intamplari, acelasi aer si ore,
Si as putea sa ma insel
dar pare ca cel mai bine forma acestora o gandesc
in substraturi cuneiforme sonore.
Am ajuns departe si ne-am plictisit
ne urmarim pasii inapoi
cu o siguranta predefinita
prin zapada proaspata ninsa.
Ne amintim sporadic ca am trait
si ca in vreme de pace dar mai ales de razboi
o silaba a spiritului ranita
nu este totuna cu una invinsa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)