Te iau cu mine

Te iau cu mine, 

te cobor 

și te ridic

din nori, din noroi,

din lianele junglei,

din șanțuri inundate

cu lacrimi încercănate 

ale ochilor îmbrăcați 

în îngenuncherea 

nerostitelor rugi, 

Din asfalturi 

proaspăt turnate,

din gânduri străine 

strivite

sub greutatea 

propriului nume

de care oricât 

de multe picioare ai avea,

nu poți să fugi.

Te aduc cu mine

peste tot

în lume,

te scot în oraș

și din oraș afară,

te duc din casă conspirativă 

în casa lacustră

în derivă 

pe lacul peste care dracul

și-a ridicat punți;

Din casa gândurilor

în casa uitării, 

trecându-te 

prin toate camerele

fără de ferestre,

mobilate cu amintiri

și statuete ale cuvintelor 

prinse în cimentul 

turnat peste pașii lui ieri,

până am să mă îngraș

cu tine 

sau

până te hotărăști 

să eliberezi 

din nisipurile închipuirii 

stâlpii luminii

ținuți 

la piept

prizonieri.