A fi

Ești lucrurile mărunte.

Bataia aripilor unei libelule. Eterul.

Intimitatea protecționistă 

a unei bule,

Esti lipsa de măreție a potecilor 

adânc in roca vulcanică îngropate,

Delhi-ul diminetilor intortocheate,

Amerul.

Esti.

Jaipurul ochilor întredeschiși, 

Interpretabilul labirint 

Format din reflexiile luminii

Legând irișii de iriși.

Ești timpul intins ca pe sârmă

Între două stații-

Între doua peroane,

Scăpat ca părul de guma de mestecat

de tentații

Ce in cele din urmă 

lasă pradă lumea materială 

celei diafane.

Ești.

Ruperea unei idei în frânturi mici

Ale căror așchii străpungând materia

vor infecta într-o zi inima lumii.

Ești. Și nu ești. Și esti. Nicăieri. Și aici.

Și acum.

Aprinzând flacăra la care se vor încălzi 

peste vremuri geniile si nebunii.

pioni

Suntem pioni ai circumstantei,

Clandestini pasageri 

ai labirintului potecilor bifurcate,

Aflati undeva la jumatatea distantei

dintre un en passant si un sah mat 

efemer.

Mi-a cazut un gand necopt inca la poale

si l-am ridicat pentru a-l atarna 

in copacul imaginatiei inapoi.

L-am luat de pe jos cu mainile goale

pentru a nu-l prinde iarna

in sterpul sol al inghetatelor ploi.

centrul

Inimile imperiilor incet inca bat

si mii de ani de la apusul ultimului rege.

In pieptul mumificatei natiuni, in retragere bat-

Incercand poteca trecutului de prezent

sa o lege.

indoirea luminii

Era o zi rece, cu ninsoare si mohorata

prin noroiul tristetii trecuta. 

Era ziua lui azi

cand in spatele pustietatii gardurilor

leneveau leoparzi.

Era ziua in care orele s-au blocat

si ne-am oprit la a mai imparti aceeasi patura

si cateodata acelasi dumicat.

Este ziua lui azi, inutila, posaca

care in acelasi timp nu a existat

si nici nu o sa treaca.

De azi incolo

voi fi putin mai putin, 

voi fi putin mai incomplet,

draga Musette.

trecere

Sa trecem tinandu-ne mana de mana 

strada impreuna.

Sau de aripa

in zbor sau lipa-lipa.

Sau si mai bine,

intr-un fel in care nu ne putem abtine-

tinandu-ne gand de gand

printre metafore galopand.

aripa

M-am ingrasat si mi-a ramas timpul mic,

Cu greu ma inghesui

sa trec printre din ce in ce mai stramtele secunde.

Sub aripa unei pasari pradatoare ma aplec

Protectie cautand

in lutoasa casa a detaliilor marunte. 

Gand

M-am dezbrăcat de trecut

Precum șarpele se dezbracă de piele,

Pielea cea veche devenindu-mi

perdea peste scursele zile

In solitară casa aflată 

în densa pădure a stării de a fi.

Ne-am privit ochi in ochi

Cât pentru un spasm 

sa lege două punți între ele.

Puntea lui sunt,

si strâmta dar foarte sigura punte

a lui mâine

Cand n-am să mai exist niciodata.