M-am dezbrăcat de trecut
Precum șarpele se dezbracă de piele,
Pielea cea veche devenindu-mi
perdea peste scursele zile
In solitară casa aflată
în densa pădure a stării de a fi.
Ne-am privit ochi in ochi
Cât pentru un spasm
sa lege două punți între ele.
Puntea lui sunt,
si strâmta dar foarte sigura punte
a lui mâine
Cand n-am să mai exist niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu