Ziua

Ziua are multe atribute:

raze de soare si ore, nori gri rarefiati sau cuprinzand intregul orizont,

momente 

care impartite pot atinge nebanuite culmi 

tinzand spre treapta de sus a scarii infinitului.

Cantece de pasari si adieri de vant

soapte si tipete laolalta.

Forfota si calm si sirene si rupere de valuri

in malurile ce inainteaza precum un melc microscopic

intr-un perpetuu la pas

al incercarii de a uni intr-un sarut necontenit

cele doua taramuri.

Zboruri de pasari si sarituri la trambulina,

accidente fericite si caini ce latra la prea multa tacere

sau care ofera strainilor bucurie

din coada.

Pietre nemiscate de milioane de ani

si pasi rataciti

ai caror amprente prin nisip intersecteaza destine.

Cadere de picaturi de apa si planarea fulgilor de nea,

alunecare si miscare telurica.

Lava, cenusa, curenti de aer si uragane,

timpi morti sau aflati in moarte clinica

si timp ramas prizonier in chihlimbare.

Ziua are cantece purtate prin aer 

cateodata peste drum

si alteori formand punti peste culturi

separate de mii de mile 

sau ani lumina.

Are mirosuri si sunete si culori

purtat totul pe brate si fara discriminare 

impartit

prin aer si prin lumina sau absenta luminii.

Dar mai presus de tot

atributul principal il reprezinta spatiul

ce ne uneste pe toti.

Toti oamenii cu toate gandurile si actiunile lor,

toate vietatile cu lungile sau scurtele lor zbateri

in incercarea de a ajunge cat mai departe

in cursa care se cheama viata 

sub acoperirea starii de a fi viu.