Noptile erau din ce in ce mai lungi
iar lumina din ce in ce mai firava, mai rara
Nu existau becuri, nici macar lumanari atunci,
mirosea aerul a iarna primordiala.
Sarisem cumva apele- marea, oceanul
si asteptam fara rabdare literele sa cada
Cu care sa putem denumi orele, minutele, anul
si primul om de zapada.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu