te aștept să cobori
din ziguratul uitării
să schimbăm ordinea literelor
din șoaptele adierii primăverii
timpurii,
te aștept la poarta
fără nume proptită în malul surpat
al mării
ca împreună să pășim pe drumul
nesfârșitului de lung coridor,
afară,
din tărâmul morților.
vii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu