Ne ascundem slabiciunile
sub aceeasi patura.
Uneori ne este frig si ne invelim gandurile
in caldura cuvintelor,
acele increngaturi de cuvinte
ce formeaza labirinturi
din care cu greu razbeste cotidianul
sau ordinarul atat de comun acelor zile grele de vara
lipsite de identitate si fara de sfarsit.
Uneori ne este frig si ne invelim
scurtul timp dintre clipiri
cu imagini rupte
din paginile cartii copilariei,
Si asa putem intrevedea cate o licarire
a unei galaxii intregi de mult apuse
vestigiu ramas ca umbra unui sarpe
tarandu-se prin adultul univers
al mintilor noastre.
Uneori ne este frig si ne invelim prezentul
cu totul
intr-o patura de uitare si ignoranta
sperand ca clipele ce stau sa cada dincolo de apus
sa aduca cu sine confortul luminos
al noilor raze de soare.
miercuri, 17 octombrie 2018
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu