Sirul oamenilor era lung
aproape la fel de lung ca propriile lor ganduri
trase la razboi
sau intinse pe paginile imaginare ale unei minti stralucite.
Lung cat timpul pus cap la cap al tuturor oamenilor
de-a lungul tuturor veacurilor trecute.
Lung, lung de tot, cat coada unei galaxii ar fi
vazuta din curtea din dos
de plinii de plictis ochi ai vreunei zeitati cosmice omnipotente.
Lung cat primul cuvant, acela ce a dat nastere in cele din urma
alfabetelor
si vocabularelor lumii.
Lung cat chinul facerii
sau al trecerii intre lumi.
Lung cat mintea unui tigru
sau albia anticului Eufrat nu poate cuprinde.
Eram acolo iar pasii mei
au ajutat la deplasarea acestui sir nobil
in poate nesfarsitul sau drum catre un timp mai bun
si catre un continent de alt fel, nou-
nedescoperit inca de oameni.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu