vineri, 4 ianuarie 2013

era


era un timp sarit in diafragma
de-a binelea in suspensie ramas
era aerul diminetilor lui Wagner
ce il purta printre piscuri la pas.

era ca un gand despre toamna
in care frunzele se prapadeau.
era ceva ce inca nu stiu ce inseamna
era un roar, era miau.
..................................................

sub amprenta anonima
a timpului cazut
bat pasul pe loc prin Anzi inspre Lima
asteptand mut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu