lipesc urechea de pamant
de iarba, pantec, de scoarta
si-o alungesc prelung cat trebuie sa cant
cu ea la nerostite cuvinte, la harpa.
imi alipesc gandul la gandu-ti
le impreunam pe zapada;
pe nori, elefanti ori mamuti
si vise
ce-asteapta in goliciunea de noi ca sa cada.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu