Prea înfometata gură a trecutului a înșfăcat în sfârșit reptiliana coadă a viitorului.
Sau poate e invers dar nimeni nu mai știe care e care, sau care pe care,
Iar acum stăm în suspensie încercând să ne amintim sau sa ne imaginăm
Ceva altceva decât ce a fost sau ar putea fi, altfel decât ceea ce chiar este,
Singurul adevăr, singurul punct
În care cu multă grijă și în perfect echilibru
stă tabloul realității noastre frugale
agățat.
Am lăsat răul să intre pe ușa din față
Câinii zilelor trecute dorm.
Diform, pasul-i ne va strivi sub greutate-i grumazul
Un fel de cutremur de suprafață
ce fără nazuri va zgudui zidul cetății
Și cu atât mai mult îl va face țărână
pe cât a fost de enorm.
Hokusai says look carefully.
He says pay attention, notice.
He says keep looking, stay curious.
He says there is no end to seeing.
He says look forward to getting old.
He says keep changing,
you just get more who you really are.
He says get stuck, accept it, repeat
yourself as long as it is interesting.
He says keep doing what you love.
He says keep praying.
He says everyone of us is a child,
everyone of us is ancient,
everyone of us has a body.
He says everyone of us is frightened.
He says everyone of us has to find
a way to live with fear.
He says everything is alive–
shells, buildings, people, fish,
mountains, trees, wood is alive.
Water is alive.
Everything has its own life.
Everything lives inside us.
He says live with the world inside you.
He says it doesn’t matter if you draw,
or write books. It doesn’t matter
if you saw wood, or catch fish.
It doesn’t matter if you sit at home
and stare at the ants on your veranda
or the shadows of the trees
and grasses in your garden.
It matters that you care.
It matters that you feel.
It matters that you notice.
It matters that life lives through you.
Contentment is life living through you.
Joy is life living through you.
Satisfaction and strength
is life living through you.
He says don’t be afraid.
Don’t be afraid.
Love, feel, let life take you by the hand.
Let life live through you.
Prizonier al prezentului.
Agățat de muchia cuneiformă a fantasmei zilei lui ieri
Care singură în bătaia crivățului de miazănoapte
se onduiește și transformă
gândul în fapte,
auster.
Totul este întuneric.
Singur, felinarul voinței,
(sub ale sale fasciule)
luminează
calea pașilor către departe.
