La adăpostul a patruzeci de veri si toamne
Adierea timpului ne adoarme
temerile mai greu,
Ne-au îmbătrânit oasele
Dar dansăm în continuare pe ringul ideei
că suntem încă tineri
în nucleu.
Știm mai bine că furtunile sunt trecătoare
Iar frunzele cresc peste iarnă la loc
Sperăm ca lungile zile luminoase cu soare
Să ne reveleze calea de mijloc.
Nimic nu e sigur. Nu, nu...
Nici măcar vastul nu mai e ce a fost,
Universul prinde contur precoce-
înainte de vreme.
Cerul își pierde albastrul,
profunzimea și vocea
În fața needucatelor încă poeme.
Nici eu nu sunt.
Ah, mă târăsc. Mă târăsc
ca un șarpe, un vierme,
Ca pleava dintre păstăile zilelor monotone
Nefiresc germinând sub solul spiritual înzăpezit
prea devreme.
Nimic nu e sigur, nu, nu...
Nu exist decât un pic, pe dinafară,
Ca eșuată încercare exist a lui doi
de a se trage îndoielnic
din prima oară.
Duplicitar.
Cu poarta între-închisă
Cu fața către perete
se postulează în întreaga-i fățărnicie noul țar.
Cuțitul în apă
Îneacă rana ce se va adânci
în vârtejul uitării colective
de sine.
Arde accelerat și sigur
încă o etapă
În care hăul ia locul pas cu pas
Speranțelor din ce în ce mai puține.
Am putea gândi că alfabetul a fost inventat
În așteptarea venirii pe lume a disimulării.
Deși întâlnirea zilei de azi cu ziua lui mâine nu a fost poate lăsată
La totala voie a întâmplării.
Nu există trecut,
Doar viitor.
Nu există ziua lui ieri,
Doar un amestec de gânduri rătăcite prin jungla
fără de conținut
A celor mai nepotrivite
și întortocheate păreri.
Ne dăm cu ascuțire la zâmbet, cu ruj la ghiare
Pregătiți să îndreptăm orizontul,
Să facem din ce este ce pare,
În liniștea sacră
forțând o secundară intrare
în lumea amăgirilor simulacră.
Precum struțul sau Muad'Dib
Respirăm fluxul prezentului în nisip.
Dansăm pe mare
la mica întâmplare,
Ca nebunii
călcăm în picioare umbrele lunii
Ca beduinii
Împărtășim sub cerul liber cultul luminii.
Precum pasul pe loc
Nu întâmpinăm rezistența patosului deloc.
Suntem precum adierea unui cuvânt
Ca înclinarea unei piramide fecundând.
Ne mișcăm înainte și înapoi
Precum litera S in jurul alungirii lui 2.
Precum istoria unui gând
de un epic fir atârnând.
Suntem precum un vis îndepărtat
De întruparea unei pene a unei aripi a unui vultur antic visat.
Dansăm în jurul focului stins ca nebunii
Suntem la fel și diferiți de alții și unii.
Precum adaptarea la mediul digital
Suntem banali.
Pășim în afara sferei de influență
Gândim în afara cutiei Pandorei
Facem precum ușile sigilate penitențe
La marginea orei.
Clepsidra am târât-o în deșert
Dincolo de orizont
Unde capătul luminii întâlnește proaspăt născuții,
Adânc în noaptea egipteană
Unde trecutul se zbate incert
Inocent bătând la poarta virtuții.
Te-am strigat pe numele primit de la soare
De la nisip, luna plină.
Te-am strigat zeule din pieptul
A o mie de infanți, de domnișoare
Să arunci peste aripa întunericului,
lumină.
Pe înserat ieșeau crabii introvertiți la plimbare,
În timp ce pământul se onduia după valuri.
Într-o altă dimensiune în care
fecioarele din Abu Dhabi îi răpeau pe balauri.
Într-o altă dimensiune în care,
În carne și oase-
Întâmplările rămase
Cu cele expirate
La picioarele visătorului
Se așează egale.
