Mă dezbrac de tine
cum visele se dezbracă de somnul
omului
în noaptea eternă,
sau cum capul culcat
se dezbracă de odihna orfană
rămasă fără pernă.
Versuri, poezie si rime libere si independente de sistem.
Mă dezbrac de tine
cum visele se dezbracă de somnul
omului
în noaptea eternă,
sau cum capul culcat
se dezbracă de odihna orfană
rămasă fără pernă.
Mă dezbrac de tine
cum iuțimea se dezbracă
de boabele crude
ale piperului de Kampot,
sau cum adâncimea spirituală
dezbracă zumzetul lumii
de zgomot.
Mă dezbrac de tine
cum fantomele tumefiate
se dezbracă de rădăcinile
câmpurilor morții,
sau cum oasele sentimentelor
gropilor înfiate
își dezbracă rușinea
de proporții.
Miroase a fântână secată
A apă stătută uscată prin bălți,
A giuvaier, a foneticii nestemată,
Adusă de sirocco din alte părți.
Miroase-a despărțire interioară de ape
A redundanță în spirit umil.
A clipiri imateriale de pleoape
Și-a piese de puzzle deghizate abil.
Mă dezbrac de tine
cum adâncul pădurii
își dezbracă păienjenișul
de urletul enigmatic de lup,
sau cum omul își dezbracă
în camera de probă a urii,
mizeria încolăcită pe suflet și trup.
Mă dezbrac de tine
cum țânțarii se dezbracă
în jungla umedă de sânge,
sau cum visul putred se dezbracă
de întunericul ce îl constrânge.
Mă dezbrac de tine
cum amprenta lui Buddha se dezbracă
de marile temple budiste,
sau cum natura crudă
se dezbracă de funinginea iernii
nihiliste.
Mă dezbrac de tine
cum călugărul budist se dezbracă
de substratul culorii portocalii,
sau cum irisul ochiului avangardist
dezbracă poleiala lumii materiale
de gri.
Mă dezbrac de tine
cum ghețarul se dezbracă
de încălzirea globală,
sau cum stejarul se dezbracă
în Pădurea Spânzuraților
de creșterea convențională.
Mă dezbrac de tine
cum robia se dezbracă
de ochiul negru al lanțurilor prea groase,
sau cum corabia
își dezbracă pânzele
de valurile mării primejdioase.
Mă dezbrac de tine
cum liliecii se dezbracă de visele
inversate,
sau cum melcii rămași
în întunericul propriei catedrale
se dezbracă confesional
de păcate.
Mă dezbrac de tine
cum inelele se dezbracă de deget,
sau cum regele savanei
se dezbracă în nirvana de răget.
Mă dezbrac de tine
cum călugării capucini
se dezbracă de hameiul abației,
sau cum țarii cu rădăcini
dezbracă de noroiul civilizației
Mama Rusie.
Nu-mi voi lăsa toată moartea în același loc.
M-am decis să bat cât mai multe
din potecile lumii
să las în urmă câte puțin din ea
prin unghere neștiute,
pe la intersecții de umbre
cu corectitudine matematică
sau morală.
M-am decis să-mi deșir firul morții
înapoi în războiul ce m-a țesut
de prima oară.
Mă dezbrac de tine
cum planetele se dezbracă de elipsă
sau cum planul casei memoriei
se dezbracă de unghiurile lipsă—
cum minerul se dezbracă zilnic de eclipsă,
sau cum misterul creației
se dezbracă din forma de gips.
Mă dezbrac de tine
cum picătura de ploaie embrionară
se dezbracă din păstaia de condens,
sau cum drumul oamenilor
prin lanurile de secară
își dezbracă macadamul
de contrasens.
Mă dezbrac de tine
cum perdeaua gândurilor se dezbracă
de lumina minții,
sau cum podeaua casei
lui ieri
se dezbracă de covoarele pătate
ale neputinței.
Mă dezbrac de tine
cum lianele se dezbracă de fantomele
creației
la Ta Prohm,
sau cum spiritul metalifer
se dezbracă de rugina din om.
Mă dezbrac de tine
cum Angkor Wat își dezbracă ploaia
de luciul statuilor cu inima împietrită,
sau cum pisicul certat
își dezbracă ghearele
de canapeaua ponosită.
Nu aprinde lumina.
Să mai stăm preț de un joc de pisică
sau de un salt al unui urangutan
din creangă în creangă.
Nu aprinde lumina.
Să mai zăbovim înghesuiți
în chingile acestui întuneric,
încă un gând,
cât ar lua minții unui copil
să înțeleagă.
Mă dezbrac de tine
cum de clipit se dezbracă pleoapa,
sau cum de pământ irosit
se dezbracă la asfințitul sapelor
groapa.
Mă dezbrac de tine
cum hărțile lumii se dezbracă de liniile
iluzorii,
sau cum părțile unui întreg
își dezbracă împlinirea
de teritorii.
Mă dezbrac de tine
cum incantația nesătulă a minții
se dezbracă de tulpa,
sau cum cel cu musca pe căciulă
se dezbracă în naosul pieței publice
de mea culpa.
Mă dezbrac de tine
cum ghețarul se dezbracă
în ora roșie de albastru,
sau cum cel din urmă țar
își dezbracă pentru ultima oară
uniforma,
înlocuind bareta decorațiilor
cu dezastrul.
Oricât de mici ar fi aceștia
cu cât mai sus urcă
pe scara dealurilor sociale,
cu atât mai mult
devin niște boi
cu nevoi speciale.
Dar și mai mulți se arată
în secțiunile de comentarii
chiar în timpul războiului.
De acolo aruncă cu fumigene,
băgă bețe prin gard,
și scuipă cuvinte chimice
în stânga și-n dreapta,
către cei cu deficit de vitejie,
fără discriminare.
De acolo am luat o sanie,
pentru că la capătul lumii
e întotdeauna frig și zăpadă,
iar ultima porțiune am făcut-o
doar mental,
pentru că ultimul deal
se urcă cu sufletul,
nu cu picioarele.
Uneori ne culcăm pe o ureche
iar când ne trezim
vedem lumea cu alți ochi —
Ca și cum ar exista
o nenumită punte
unind urechea somnului
cu ochiul trezirii.