Tu,
călătorule prin deșertul timpului
și vidul spațiului,
ai bătut atâta drum
până în această clipă
ce fiind și nefiind
în această țesătură de stări
efervescente,
te-a chemat la sânul ei
cum o mamă
își strigă de peste oceanele
inexistenței
gura încă fără de glas
și ținta fără de mărginire
a iubirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu