Cămile

Miroase a cămile pe drumul mătăsii acuns

A ticuri nervoase,

A arhiepiscop al uitării uns

A fantome de melancolie atrase.

Miroase a păr creț,

A valuri intuitive impare.

Miroase a vată de cer ars pe băț 

Cu arome îmbietoare.

Miroase a noi doi,

A poteci cu noroi bifurcate;

Miroase a petreceri în timp de război 

A zarva conștiintelor împăcate.

Miroase a gând trecător 

Ca un fulg de nea printre veacuri.

Miroase a cui înțepător-

Miroase a fleacuri!