miercuri, 25 septembrie 2024

Precum

Precum struțul sau Muad'Dib

Respirăm fluxul prezentului în nisip.

Dansăm pe mare

la mica întâmplare,

Ca nebunii

călcăm în picioare umbrele lunii

Ca beduinii

Împărtășim sub cerul liber cultul luminii.

Precum pasul pe loc

Nu întâmpinăm rezistența patosului deloc.

Suntem precum adierea unui cuvânt

Ca înclinarea unei piramide fecundând.

Ne mișcăm înainte și înapoi

Precum litera S in jurul alungirii lui 2.

Precum istoria unui gând 

de un epic fir atârnând.

Suntem precum un vis îndepărtat 

De întruparea unei pene a unei aripi a unui vultur antic visat. 

Dansăm în jurul focului stins ca nebunii

Suntem la fel și diferiți de alții și unii.

Precum adaptarea la mediul digital

Suntem banali.

Pășim în afara sferei de influență

Gândim în afara cutiei Pandorei

Facem precum ușile sigilate penitențe 

La marginea orei.


duminică, 22 septembrie 2024

Pe ea

Clepsidra am târât-o în deșert 

Dincolo de orizont

Unde capătul luminii întâlnește proaspăt născuții,

Adânc în noaptea egipteană

Unde trecutul se zbate incert

Inocent bătând la poarta virtuții.


Te-am strigat pe numele primit de la soare

De la nisip, luna plină.

Te-am strigat zeule din pieptul 

A o mie de infanți, de domnișoare 

Să arunci peste aripa întunericului,

lumină.


joi, 19 septembrie 2024

Altă

Pe înserat ieșeau crabii introvertiți la plimbare,

În timp ce pământul se onduia după valuri.

Într-o altă dimensiune în care

fecioarele din Abu Dhabi îi răpeau pe balauri.


Într-o altă dimensiune în care,

În carne și oase-

Întâmplările rămase 

Cu cele expirate

La picioarele visătorului 

Se așează egale.


joi, 12 septembrie 2024

Simetrie

Împing la alesele cuvinte până li se tocesc colțurile devenind plate

Și până ce cu greu atingând 

întortocheatul înalt al versurilor,

alunecă sisific înapoi-

Târându-mă cu ele până iarăși 

redevin prizonier al prea bătutelor poteci bifurcate

ale imposibilității de a dezrobi singularitatea universului

din simetria lui doi.


joi, 5 septembrie 2024

Gând

Dacă odată cu ușurință schițam șapte poezii într-o singură zi
Acum mi se pare că una la șapte zile
reprezintă o mare improbabilitate.

Despre improbabilități cu sau fără prea mare tam-tam ar fi destul de multe de zis.

Precum faptul că oricare dintre potecile luate de noi duc către o poieniță.

Precum faptul că majoritatea cuvintelor nerostite puteau fi câștigătoare.

Precum faptul că un drum pe jumătate făcut lasă deschise mai multe portițe 
Decât un foc poate lăsa moștenire văzduhului 
avuția-și în fum și spirale.

Sau precum faptul că într-o zi complet aleatoare
Șapte poezii vor fi perfect structurate 
În mintea unui macac idealist,
Lipsit de trac
și care fără falsă modestie
Își va și publica prima carte.