Era miros de aur, ametist și aramă,
Pe ulița Vasco da Gama.
De mascarpone aldente
Ce nările lăbărțate îl simțeau
strecurându-și moleculele
printre ritmurile cotidiene scadente.
Era miros de cântec de libelulă,
de săritură peste un lac lung cât visul unui elan,
Era miros de vară nesătulă
vărsându-și canicula în eșecul visului american.
Era miros de șoareci, stele, aventuri, dramă,
În podul casei cu vedere la ulița Vasco da Gama.
De îmbrățișări
între idei revoluționare era miros,
De trageri a amintirilor copilăriei pe nări,
De aterizare a prezentului pe timpanul
ultimului albatros.
