Iarnă iar

Este iarnă iar,

Iar fulgii de zăpadă întortocheați se zbat

Care primul pământului să-i cadă.

Deconectați de nori

Fulgii trecători

Alunecă în ritmul lor

Către viitor.

Amintiri

În strâmtul spațiu efervescent dar erect 

dintre două gânduri trecătoare

Unde cu greu încap

mai mult de vagi frânturi de importanță,

Ne-am înghesuit cele mai prețioase

amintiri în grabă

(avuția cea mai de seamă strânsă la ciorapul minții)

Într-o impromptua încercare 

de a pune laolaltă 

Trăiri. Timp imperfect. Speranță.

Obtuz

Unghiul adevărului este obtuz

Sprijinit pe aripa lui Pazuzu 

În zborul curtat de vântul de miazănoapte.

Istoria se învârte în cerc

În timp ce eu încerc să-mi imaginez cum stelele scoase din uz

Încă luminează calea îndrăgostiților

Către departe.

Gând

M-am împiedicat de o interjecție,

De fanta ascuțită a unui adverb

De interconectatele coarne ale unui cerb,

De imaginea unui lac superb

Dar mai ales de propria-mi umbră

cultivată toamna târziu 

în pântecele pământului sterp.

Gibber

Aripa trecutului a încetat să bată

în momentul în care 

Zeppelinul prezentului

a înfruntat pentru prima oară

Vânturile de miazănoapte

ale văzduhului îndoielii.

Curbură

Adevărul este curbat precum pământul

având orizontul său propriu

prezentat uneori în cărțile de istorie

dar mai ales revelat

în (ale universului )

prea tocitele cărți de tarot.

strofa 2

Sunt verdele uitat peste iarnă

Pasul sunt- lăsat la intrare pribeag

Buturuga ce carul în ignoranța-i răstoarnă,

Câinii de-același sex 

ce la colțuri de uliță se atrag.

strofa 3

Sunt gândul trecut prin războaie

De multe și prea multe ori.

Țesută din mine e lumina ce se îndoaie

Și îndoaie la rândul ei pierzanie și comori.

Romană

Miroase a vis proaspăt

și-a dimineață.

A praf de stele fin așezat

peste curgerea vremii,

Întorși pe dos

ne sprijinim în cârja speranței 

În așteptarea măreață

a răsăritului peste 

Fontana di Trevi.

Sărut

Îți port sărutul

ca pe o a doua piele rămasă în foaier,

Ca pe un gând încolăcit peste zenitul 

anotimpului plăcerii,

Ca pe o literă adulteră 

infiltrată în paginile zilei lui ieri.

Ca pe un evantai agățat 

în cuiul obișnuinței 

pe timpul verii.

Gând

Zarurile au fost demult aruncate

Și cum pământul este rotund tare

înca se mai învârt pe undeva

Alunecând prin desișuri de junglă

Sau printre dunele de nisip

Pe unde doar șerpii mai umblă 

alegând întotdeauna

răul mai mic.

Gând

Decupez aripa fluturelui

Cu foarfeca imaginației

până înaltul întâlnește josul

Și până când-

Exaltând inima împroșcă

aritmica a bătăilor stepă

Despicând haosul,

separând pe același de altul

și fructul ideei de gând.

Condiționări

Condiționat de curbura

literei b

Ating cu pasul mintii

Poteca gândurilor pierdute

de secole rostogolite

Precum impregnatul cu memoria

drumurilor angoase

bolovan al lui Sisif.

 

Sunt singur și împreună

Cu vasta multitudine a secundelor mele

adunate toate într-o crăpată și singuratică

amfora

Împietrită in tragicul pământ

al anticului Pompeii.

Condiționat de culoarea

Ultimului apus al lumii

Îmi întind minuțios brațele

Către departe

În încercarea complet sortita eșecului

De a cuprinde ideea

de a putea.

Condiționat de perpetuul pas

pe loc

Al prezentului

Îmi îndrept gândurile spre alte tărâmuri

Ale infinitelor posibilități 

geometrice.

Condiționat de tensionatul arc

Al mecanismului vieții

Îmi apropii tiptil 

rătăcita privire de comorile

Ce între timp acaparate fiind

de panza de păianjen

a civilizației 

Au ajuns nimic altceva 

decât

hrană pentru cascatele guri ale minții.

Condiționat de lipsa de aer

În spațiul cosmic

Imi trec mana prin păr 

așteptând la capătul coridorului

Apariția vreunei uși

Printre secundele zidăriei

ancestrale.

Condiționat de apartenența

La aceeași înălțime morală 

a modelului creator

Incerc să înțeleg cum poate fi

mișcarea prinsa

Între două clipiri ale aceluiași ochi

despărtit de el însuși 

printr-un mileniu.

Condiționat de liniștea sacra

din miezul unei pietre.

Trec prin văzduh

cu viteza unei idei schimbătoare

de destine peste veacuri

Către o destinație necunoscută 

In inima unei civilizații

construita peste valuri de sânge închegat

și vârfuri ascuțite de munte.

Condiționat de mimica

frunților zeilor aflați la zenit

Iau scurtătura cea mai abruptă 

prin plina de primejdii și întortocheata

pădure

A stării de a fi.

Condiționat de iminenta coliziune

a doua comete

Îmi ascut afonul simt

al supraviețuirii

Pentru a putea străpunge straturile

permafrostate

ale zilelor de pe urma.

Condiționat de subtila atingere

dintre un eon și un alizeu

Îmi trec aripile una cate una 

Printre concentricele cercuri

Evadate din fumătoarea gura 

a primului fariseu

Așteptându-si nașterea

intr-o alta lume mai blândă.

Condiționat de fuziunea

dintre un nor sub forma de animal

de savană 

Și un alt nor sub aceeași formă dar

de alta orientare sexuală

Îmi apropii tâmpla de rosiaticul pământ

al câmpurilor de luptă

Din care religiile au prins viață

carne și spirit.

Condiționat de abstracta distanță

Între prezent, viitor și trecut 

Îmi croiesc drum către acoperișul lumii

ln cautarea protectiei divine

împotriva 

distrugerii șiragului de mărgele

pe care axa spiralata a existenței 

o reprezintă.

Condiționat de lingua franca 

vorbită în lumea imaterială

Între capace, trunchiuri de copaci, tocuri de ușă

Căni, bete fosforescente, picioare de pat,

Pereți și picturi rupestre rămase 

fără suport emoțional,

Incerc sa ridic poduri

între toate orașele stat ale minții mele

În pacifista încercare

de a crea un imperiu 

fără pic de vărsare de sânge.

Condiționat de toate permutările

literelor romane

Îmi croiesc drum prin labirinturi lingvistice

Aflate la marginea acestui imperiu

proaspat născut 

În încercarea de a găsi o cale

Între toate celelalte 

căi.

Condiționat de tine.

Sunt eu. 

Săgetător

Sageata gândului

survolează anotimpuri

Până își însușește lăcașul

incă necrestat

Pe care îl va numi pentru totdeauna

casa.

Gand

Mi-a căzut un om la poale.

Și l-am cuprins. 

Cu liniștea serii asurzitoare toride

Cu ploaia de perseide

ce proaspăt peste perdeaua

nevăzutei lumi 

s-a prelins.