Suntem cufundați in visul altcuiva
aflat de cealaltă parte a lumii,
Si noaptea e abruptă,
neîntreruptă,
polară.
Totul e diform, neînțeles, alungit
Iar sfarsitul
pare un inceput răsturnat
din frânturi ale unor imposibile amintiri reciclate cioplit,
Și totul e scurt și e lung
Cat ți-ar lua dintr-un colț al busolei
într-altul sa țipi
Sau cat o bătaie a unei aripi
ochiului să-i dispară.
Erai îmbrăcată sumar dar elegant
În cântecul broaștelor
La sfârșitul unei zile
calduroase de vară.
Te-am admirat indelung
Cercetandu-te pe sub piele si fard
Adunandu-mi gronjoasele cuvinte
Pentru ca Sancho Panza
sa le poate cizela cu măgarul la moară.
Stăteai rezemata de umbra literei A
Pe marginea lacului difuză,
Și deși orice privire te putea vedea,
Erai ochilor ascunsa.
Și a trecut o vreme și încă una
Și încă puțin.
Și povestea nebuna a prins iz
Din ce in ce mai mult a destin.
Ne-am întâlnit pe o plaja
Când timpul cu ale sale unde farâmițate
ajunsese pe furiș la reflux.
Într-o ramă exotica înghesuiți
ca într-o cămară
la capăt de univers aflată,
Unde spirituala poluare
departaja pasul de mers
și mai ales mersul lui Castor
de pasul lui Polux.
Sub luminile de neon
ale cerului cu dorințe înstelat.
Intr-al subconștientului plafon
Ne-am întâmplat.
Așteptăm resetarea poveștii
In timp ce noaptea cu ale sale colțuri ascuțite
rămase aprinse
Ne zgârie ușor visele
pătrunzând
prin crapaturile subconștientului
luminandu-ne speranțele învinse.
