Mergem incet de tot, aproape surplace
microscopici pasi scufundandu-si usor strainele umbre
in spatele altor microscopici pasi,
Un gand scurt, un altul si un altul
eliberate rand pe rand
din temnita sentimentalelor ziduri ale creierului batran
complex precum fantoma unui tablou,
a fluxului unei statii londoneze de metrou
sau a unui intreg oras
ramas fara spatiu, istorie, fara ragaz-
poate Nuestra Senora de La Paz,
sau poate a persanului desertic Shiraz.
Mergem incet, cu viteza unui somnambul
inca prins in mreaja somnului
dar foarte dornic de a se trezi si a spune "destul!".
