limite

Satul de aceiasi pasi
ce duc cu aceeasi viteza catre niciunde
sfarsind prin a fi aruncati
in burta labirintului
invizibil si nesatul-

acel labirint
ce ne inconjoara de infinit de multe ori
mainile, ochii si inima
precum un gard de sarma ghimpata pulsanda
retezandu-ne complet deja firava punte
cu alfabetul
lumii inconjuratoare.

Sunt satul de limitarea literelor
cuvintelor, privirilor si
trecerii pasilor prin noroi
sau prin zidurile inalienabile ale memoriei,

Sunt satul de limitarea secundei
a minutului,
imbratisarii si orei.

De limitarea zilei, a luminii
si a absentei luminii.

Sunt satul de numerele ce fluctuand
tot cresc si scad
acolo unde nu ar trebui sa creasca
si unde nu ar trebui nici macar cu unul sa scada.

Satul de hainele groase
ale sperantelor de mai bine.

Sunt satul de ingustul coridor
prin care pasii cu prea mare atentie trebuie sa ne strecoare
pentru a ajunge in siguranta
starii de a fi.

Anul are 365 zile, ziua are 24 ore
pamantul ca si balaurul acelasi numar de continente,
iar puntea ce ne separa
are tot atatea trepte
cate lacrimi exista intrinsec
la fiecare intersectie
a doua ganduri sau a doua propozitii
neterminate.

gand

Asteptam un cuvant nou,

o angoasa,

ceva ce nu stiu si nu stii,

un nou taram, o intamplare.

Asteptam ca din densii nori

ai materiei cenusii

iarasi sa iasa

o astmatica raza de soare.