a saptea zi

Va veni o zi a universalitatii
cand oamenii prinzandu-l in sfarsit pe Dumnezeu
din urma
vor decide asupra odihnei
celei de a saptea zile,

Cand de prea mult plictis al avansului tehnologic
evolutiei si dezvoltarii
vor dori stagnare si agatare de
sforile imbacsite, incleiate si trase prin noroi
sange si uitare
ale trecutului.

Si atunci vom putea spune ca traim cu adevarat
privind lucrurile direct
fara perdele si ferestre obturatoare
catre ce ar putea indepartatele ore ale lui maine
sa ne iveasca in cale.

Sa pastram vrabia in mana
salutand in treacat cioara de pe gard
si sa privim cu uimire la ce avem
pentru ca orice exista
este magic
in fata infinitelor improbabilitati
de a nu fi.