linia cuvintelor este in deriva

orizontul gandurilor facut stiva.

asteptam inceputul cu mare nerabdare

se sting luminile

trenul se apropie de gara.

timpul e lin

curge trecand anonim

cu miscari robotice si spin

prin tot ce stim si nu stim.

asteptam inceputul.

sa cada beirutul.

asteptam in picioare

inceputul calendaristic

cu nerabdare

si suflu mistic.

e liniste si primul fulg de zapada

isi astepta randul sa cada.

e liniste si primul soldat sta sa cada

inrolat in infanteria nomada.

e o liniste fada. o liniste fada...

iar ordinea gandurilor este exemplara

cum nu a mai fost niciodata.

nici macar prima oara.

am

amintiri din tinerete

cu pietre pamant rosu si bete

amintiri prin ceata si vant

ale intamplarilor ce au fost si nu mai sunt.

amintiri ale cailor de odinioara

ce au cazut sub povara.

amintiri ale oamenilor ce-au fost

si-ale amintirilor fara rost.

ale oaselor ingalbenite

si ale vietilor incepute dar nesfarsite.

amintiri ramase suspendate in cuvinte

nerostite si netinute de nimeni minte.

amintiri lungi plate si inodore

ce se strang sub ploape

sub forma de secunde si ore

amintiri din prezentul indepartat

devenit peste noapte fantoma;

de care m-am lasat

cum Nero s-a lasat de-a sa Roma.