nu-i asa ca stii ca numele noastre atarna in decor
in nescrisa inca pagina
a celui mai anonim autor?

inainte

Inaintarea era greoaie
se impotmolisera cuvintele in frazele dese
si ideile in paginile amestecate.
Erau ace in carul cu paie
si incepuse ingerului sa ii pese
de povestea potecilor bifurcate.

Mi-era dor de ideea de tine
si intrasem in casa gandurilor pe fereastra.
Timpul statea in loc iar secundele fine
crosetau nescrisa poveste a noastra.

poezie

mi-era dor de tine
si ti-am visat numele anagramat
intr-o clepsidra peste eufrat.

si te-am visat
si te-am visat

si te-am visat
in visul altcuiva
unde literele gandurilor noastre
se uneau in namaste

si unde pasii erau totuna cu mersul
imbratisand universul

scriere

Inca mai scriu.
Mult mai putin, si doar in limba nativa
Pe sub hainele gandului
inca mai port complexitatea gustului
istoriei in saliva.

Cate un pic, cate un strop
nimic important
nimic de top.

Exist doar in prezent
iar restul sunt stafii si fantasme
exista un singur moment
cel in care azvarl gandul in eter.

Inca mai scriu. Mare mister.
Gandul imi ia multe forme.
Cuvintele sunt de aur
si enorme.

Tot ce stiu este ca nu stiu
mare lucru...

Tot ce stiu este ca nu stiu...

Dar continui mai putin si mai rar
sa scriu...
sa scriu...
sa scriu...

Timpul trece iar intamplarile sunt inregistrate
sub memoria colectiva.
Sub forma de fatalitate
in deriva.

P

Din riga pana dincolo de nori
Se striga in ganduri si in culori:-)

P1d3

Lumina e rece si grea
Atarnand de gatul gandurilor indecise
Incet parasind era
Marcata de iluzii, grandoare si vise.

Umbrele au prins greutate
Si cuvintele fapte.

Pasii mici poarta destine
Leaga atunci de aici
Si raul de bine.

Labirintul gandurilor
Labirintul pasilor
Dorintelor si urmasilor

Nu aripile duc zborul
Nu elicile nu motorul.

Nu exista alfabet ordonat
Nu exista secret
Bine pastrat.

intind mana in aer si prind
umbra lucrurilor ce pare ca au sa fie
si ma intind si ating cu umbra umbrei mele
aerul ce cade in rafale
aprinzand stelele peste campie.

loc

era locul in care ne-am intalnit prima oara
peretii erau decojiti
iar printre secunde dimineata statea sa apara;

undeva la intalnirea a doua secunde
era undeva la intalnirea a doua ganduri vechi si a intersectarii de unde

aerul era rece si absent
din lhasa spre katmandu pana in gent.
rece, umed si in spirala
din noua caledonie pana in nepal.

era locul unde ne-am intalnit prima oara.

d

Din cele cinci oceane si cele sapte mari

din vise si idei preconcepute,

Din sintagme, enunturi, schisme, adunari-

din onduirea vechilor secunde.

Din cele patru drumuri si intalnirea lor

din umbra celor mai indepartate rasarituri

Se-aduna urma pasilor cazuti in viitor

fauritori de mituri.

uitarea ordinii

am uitat ordinea intamplarilor
si nu mai stiu ce urmeaza sa fac
daca trebuie sa stau sau sa merg mai departe
daca trebuie sa pornesc televizorul, sa ma complac sau sa o iau la pas
am uitat ordinea
si nu mai stiu daca trebuie sa casc sau sa deschid geamul
sunt intr-un mare impas...
daca trebuie sa imi dau ciorapii jos sau sa imi pun caciula
daca trebuie sa mananc sa imi intorc stomacul pe dos
sau sa frec pula...
am uitat si e grav ca nu mai stiu ordinea fireasca
a intamplarilor mele...
daca trebuie sa o iau pe jos si incotro
sau daca trebuie sa iau avionul catre departe
daca trebuie sa ma imbrac art nouveau
sau in ceva aparte
daca trebuie sa cant un cantec anume
daca trebuie sa dansez
daca trebuie sa racnesc in piata impotriva unui nume
in contul vreunui crez.
daca trebuie sa sar pe geam sau sa deshid usa
sa fac autostopul pana in diham sau sa fac dus...
daca trebuie sa ma intind sau sa ma duc spre frigider
daca trebuie sa plec spre miazanoapte
prin material sau eter
prin zi sau prin noapte.
am uitat si totul e liber la actiune si nu se stie
ce voi face secunda ce va veni
am uitat si timpul curge altfel.
si daca sunt si altii ca mine
si daca sunt multi sau chiar toti ca mine
va fi un fel de luxatie in axa universului
si vom merge toti schiopi si fara tinta
in oceanul incercarilor sau deplinei capitulari.

prin labirintul potecilor bifurcate
paseam impreuna pas la pas
era o zi pentru dragoste buna
ca noi impreuna sa fi ramas.

era timpul luminii.

secundele straluceau brusc

despartindu-se alta de una

in timpul paralizat antic etrusc

viitorul era totuna.

ordinea cuvintelor ascutite lungi

devenise anacronica instabila

imbracate in curenti de aer si dungi

in foc, foi de bambus, acryl.

doar pauza...

intre pasii celor dinainte nimic,

linistea inodora.

absenta de mine, de tine,

de adevar unic

de materie creatoare de ora.

avea aroma petalelor proaspete in gand

cuvintele ii erau multicolore

avea istoria continentului intreg lunecand

printre nesfarsitele-i ore.

avea misterul inserarii in pas

purta in mers diademe

aseza din priviri ordinea universului ramas

pana la sfarsitul de vreme.

avea aerul unei limbi disparute demult

al unui alfabet uitat peste veacuri.

in tacere- dialectica magicianului mut

o purta sub forma de leacuri.

lumea cea noua

poti auzi incet literele curgand

formand munti, depresiuni, reliefuri

aer, apa, pajisti trecute toate prin gand

diamante, agate, sidefuri.

era atarnata in spate

precum oricare dintre secundele lui ieri

era mai altfel decat nu se poate,

fiind peste puteri.

nu avea sens.

un fel de punte legand litera de sintagma

fiica de alt univers

albastra, idilica, alba.

stie

stie ca nu imi plac noptile albe

si stie ca nu imi plac diminetile reci

stie ca visele pot sari aprige pragul

si mai stie ca tu timpule treci.

stie ca nu imi plac ambalajele goale

printre cuvinte usoare ca solzii de nea

stie ca umbrele au la randul lor umbre pale

si amintirea clipelor trecute e grea.

stie ca nu imi plac secundele nefolosite

tinute pe rafturi din bambus uscat

stie ca nu imi place tinerea minte

a intamplarilor cu final prea asteptat.

stie ca nu imi plac calatoriile scurte

ca departele este tinta pasilor mici

stie ca destinatiile gandurilor sunt multe

de dincolo pana aici.

stie ca nu imi place aglomeratia teutona

pe autostrada gandurilor zilei lui azi

stie ca vocea viitorului este afona

si oamenii intamplailor ce-or sa fie, nomazi.

cadeau frunzele aurite lin

in vremea de dinainte

cu mult mult spin cadeau lunecand

in netinere minte.

in pasi marunti uitam inceputul.

uitam campii, uitam munti

uitam grandoarea, maruntul.

iar timpul lui ieri asezandu-se usor peste azi

confundand toamne cu veri

si fantasmne de rezidenti cu nomazi

isi tragea partea de a fi anonima

din intuneric, spasme si vis

din aure cu alimentare divina.

linia cuvintelor este in deriva

orizontul gandurilor facut stiva.

asteptam inceputul cu mare nerabdare

se sting luminile

trenul se apropie de gara.

timpul e lin

curge trecand anonim

cu miscari robotice si spin

prin tot ce stim si nu stim.

asteptam inceputul.

sa cada beirutul.

asteptam in picioare

inceputul calendaristic

cu nerabdare

si suflu mistic.

e liniste si primul fulg de zapada

isi astepta randul sa cada.

e liniste si primul soldat sta sa cada

inrolat in infanteria nomada.

e o liniste fada. o liniste fada...

iar ordinea gandurilor este exemplara

cum nu a mai fost niciodata.

nici macar prima oara.

am

amintiri din tinerete

cu pietre pamant rosu si bete

amintiri prin ceata si vant

ale intamplarilor ce au fost si nu mai sunt.

amintiri ale cailor de odinioara

ce au cazut sub povara.

amintiri ale oamenilor ce-au fost

si-ale amintirilor fara rost.

ale oaselor ingalbenite

si ale vietilor incepute dar nesfarsite.

amintiri ramase suspendate in cuvinte

nerostite si netinute de nimeni minte.

amintiri lungi plate si inodore

ce se strang sub ploape

sub forma de secunde si ore

amintiri din prezentul indepartat

devenit peste noapte fantoma;

de care m-am lasat

cum Nero s-a lasat de-a sa Roma.