avutia gandului

toate gandurile converg
spre un punct de o echidistanta redusa
toti pasii aluneca, merg
spre teoria de viata hindusa.

am uitat pronuntia lui A
victoria lui atunci e aproape,
si nici un nu sau un da
ne va mai putea sa ne scape.

cantec

suntem bucati din trunchiul cel mare
al timpului.

respiram si mancam odata cu el-
strigam si ne impotrivim lipsei de luciditate,
ne topim, alunecam, ne scurgem,
plutim, pulsam, gandim aritmic si ne aruncam
in oceanul lui maine cu fructe de amintiri
asediate de clipele ce stau sa se pravaleasca la vale.

nu cunoastem forma lucrurilor
ea exista doar in sine, absenta simturilor
cunoasterii si experimentarii.

nu cunoastem forma iubirii.

nu cunoastem forma trunchiului iubirii.
nu cunoastem forma nisipului clepsidrei.
nu cunoastem forma literelor vorbite.
nu cunoastem forma firii
sau a cuvintelor inmultite.

se scrijelesc singure intamplarile in granit
suntem martori tacuti la evenimente solitare,
ne odihnim un pic
si apoi iarasi ne ridicam sa purcedem
spre un destin mai indepartat si mai mare.

suntem bucati dintr-un adevar indepartat
prezent si trecut prin locuri apropiate si inimaginabile
prin plictis si faina de statornicie dat
prin fapte si comportamente amabile.

ne aliniem stramb
cu secunda de gat, pe esafodul uitarii atemporale
si cu un aer stratificat, elogios si foarte tamp
ne lansam cu neatentie nedisimulata la vale.