ce liniste e...

linistea sacra din ochiul furtunii.

cand ultima frunza a toamnei
se prabuseste amara si acra

ne putem atinge cu gandul
altii pe unii.

5.11.10

a mai trecut o zi.
va mai trece o zi.
pe loc doar visul ramane.

cu intamplarile aferente
cu scurse alunecari pe panta vietii si a mortii
cu secunde impartite si momente
sub presiunea pasului si-a rotii.

a mai trecut o zi

devorata laolalta de multimea nedefinita
impartita de toti sub aceeasi respirare
de secunde pustiita
cat era ea de lunga si mare.

gand

era un gand rece
asimetric si diafan
cat inaltimea unui pisc
a o mie de Mecce
sau cat inceputul unui vis
antic persan.

atingeam cu o aripa cerul,
cu umbra aripii pamantul...
unind misterul
cu vantul.

..

nu am uitat ce nu era de uitat
mersul, atentia, inceputul.
prin praf si haos virgin dat
vestul, nordul si sudul.
...................................................

pe o poteca uitata de vreme
abaterea usoara a unei adieri
duce la initiaticele probleme
legate de rasarituri si ieri.

avutia gandului

toate gandurile converg
spre un punct de o echidistanta redusa
toti pasii aluneca, merg
spre teoria de viata hindusa.

am uitat pronuntia lui A
victoria lui atunci e aproape,
si nici un nu sau un da
ne va mai putea sa ne scape.

cantec

suntem bucati din trunchiul cel mare
al timpului.

respiram si mancam odata cu el-
strigam si ne impotrivim lipsei de luciditate,
ne topim, alunecam, ne scurgem,
plutim, pulsam, gandim aritmic si ne aruncam
in oceanul lui maine cu fructe de amintiri
asediate de clipele ce stau sa se pravaleasca la vale.

nu cunoastem forma lucrurilor
ea exista doar in sine, absenta simturilor
cunoasterii si experimentarii.

nu cunoastem forma iubirii.

nu cunoastem forma trunchiului iubirii.
nu cunoastem forma nisipului clepsidrei.
nu cunoastem forma literelor vorbite.
nu cunoastem forma firii
sau a cuvintelor inmultite.

se scrijelesc singure intamplarile in granit
suntem martori tacuti la evenimente solitare,
ne odihnim un pic
si apoi iarasi ne ridicam sa purcedem
spre un destin mai indepartat si mai mare.

suntem bucati dintr-un adevar indepartat
prezent si trecut prin locuri apropiate si inimaginabile
prin plictis si faina de statornicie dat
prin fapte si comportamente amabile.

ne aliniem stramb
cu secunda de gat, pe esafodul uitarii atemporale
si cu un aer stratificat, elogios si foarte tamp
ne lansam cu neatentie nedisimulata la vale.

daca

daca maine ar fi azi
iar azi doar o zi oarecare
am fi cu totii nomazi
in cautarea lui Ares.

nimeni nu mai are rabdare cu nimeni
au incremenit ciorile pe sperietori
porumbeii pe cablurile de telefonie mobila
sub auspiciul astrilor cazatori.

cantec

era aroma unui timp mort
in care caii alunecau inainte
un fel de statiune. de resort,
animat cu lovituri tandre de pinteni.

era visul unui betiv slav
pasul magicianului pe apa
usor, magic, ambiguu si grav
un fel de idee in convalescenta ce crapa.

era aripa unei pasari migratoare
piciorul unui gand
toata cadenta tarsaita a unui oras mare
trecand rand pe rand.

din trecut

in alte timpuri
alti oameni
diferite poteci
pasilor invatau

iar prin umbrele seci
ale urmelor
se trece
in secunda lui astazi
in secunda lui acum
si lui now.

e mare ger
pe tinerele strazi si batrane.

in vitrina aerului ramane
feliata intr-o retina
inghetata imagine de felina

trasa in adamantium umplut
cu amintiri de buget auster.

cateva sute de voci
striga in cor
tenii, licurici, streptococi,
nu exista trecut. doar viitor.

happy new year, happy new year...

si au ajuns prostii intelepti
mincinosii sa imparta dreptatea.
eunucii erecti
si basescu presedinte a doua oara.