Neterminat

Sunt haos.

Mintea mi-e un stol de păsări călătoare 

tras de curenții marini către tărâmuri îndepărtate

Sunt Indochina, Cambodgia, Burma, plaje și jungle, temple și ruine

În același timp adunate de peste tot 

și aruncate într-un sac fără de fund

cărat în spinare de un neliniștit spirit al necunoscutului.

Sunt câmpurile morții și câmpiile verzi de orez

În care te pierzi mult

înainte să te regăsești în ceața depărtării

la celălalt capăt al labirintului.

Sunt pasul rătăcit în prafurile ridicate 

de revoluțiile și luptele prea des recurente pentru putere

Sunt pragul trecut de oamenii întorși seara de la câmp 

cu viziunea greoaie a următoarei zilei mai blânde,

Sunt valurile mării ce înghit în spuma lor nu doar stagnarea, 

liniștea largului sau dansul peștilor,

ci istoria oamenilor locului.

Istorie ce uitată precum numele unui vechi zeu sau al unui antic dușman 

se tot repetă

Ca un zar ce cu doar câteva fețe,

Este aruncat de mii și mii de ori 

cu așteptarea ca rezultatul sa fie într-un alt spectru, 

Într-un plan B al unui alt univers colosal cu posibilități infinite de altă natură.